1949 (O ZI ÎN MAI, 1949)

[NOTĂ: Piesa a fost scrisă în colaborare cu profesorul, actorul și regizorul Emanuel Pârvu, după sugestia și ideea dânsului. Versiunea finala a acestei colaborări s-a transpus într-un spectacol jucat în intervalul Decembrie 2018 – Februarie 2019 la Teatrul Metropolis, București. Versiunea de față este o alternativă a textului final, în care majoritatea pasajelor dialogului precum și finalul sunt scrise în mod diferit în raport cu produsul finit. Versiunea de față se va considera, prin urmare, un ”early draft” al piesei reprezentate pe scenă. Pe această cale doresc să vă aduc la cunoștință prezența limbajului explicit în multiple pasaje, în care fie personalitatea cuiva devine obiect al invectivelor, fie opțiunile religioase ale personajului.]

Într-o cameră îngustă, cu un geam mic, închis, așezat pe peretele din stânga, un bărbat (50) stă așezat pe un scaun. Poartă un veșmânt preoțesc, haină monahală neagră, iar din poziția în care amplasat stă cu fața la un birou masiv din lemn, îmbătrânit și zgâriat. Biroul nu susține alte lucruri decât o scrumieră, un magnetofon solid, care pentru momentul pe care piesa îl reflectă, anii ’50, trebuie să fi fost nou, și un telefon cu disc. Preotul are o falcă umflată și vânătă, iar unui dintre ochi îi e de asemenea vânăt, cu tentă galbenă, probabil din pricina unor lovituri trecute.

Omul privește în jur, ca și când ar aștepta pe cineva. După câteva secunde își pleacă capul și oftează. E momentul în care se aud pași dincolo de ușa biroului, iar în curând ușa se deschide lăsându-l să treacă pe un alt bărbat. E un ofițer în civil, având în jur de 40 de ani, e îmbrăcat în costum și pantaloni negri, cu cămașă albă, foarte apretată, cu guler drept și rigid. E o vestimentație comună funcționarilor de stat din instituțiile anilor ’50 din țările Cortinei de Fier. Nou venitul poartă în mână o servietă diplomat. Intră cu pași lenți, după care închide ușor ușa după sine. Preotul îl privește pe sub sprâncene, încercând să nu își ridice capul, denunțând astfel o curiozitate nelalocul ei. Nou venitul însă îl privește de sus până jos cu un ochi critic, examinându-l, fără să se așeze. Odată ce a terminat cu această radiografie a celui așezat, își apleacă ușor capul, ca și când ar aproba ceva, de parcă un soi de comunicare mută s-ar fi petrecut între cei doi, după care își pune servieta pe masă. Aproape simultan cu gestul de a așeza servieta, îi pleznește celuilalt o palmă grea, care-i scutură capul celui de pe scaun. Preotul se reculege cu greu, trăgând aer în piept preț de câteva momente.

BĂRBATUL
Te doare?

Preotul ridica privirea spre el dar nu raspunde.

BĂRBATUL
Ce ți-oi zice tu acuma în sine ta: ce i-aș face eu ăstuia dacă… Da’ stai, că voi ăștia în negru n-aveți voie să gândiți așa, nu? La voi e cu obrazul celălalt! Păi dacă-i cu obrazul celălalt…

Se face că-i mai trage una. Preotul își mișcă capul în spate, instinctiv.

BĂRBATUL
Aoleo! Păi nu stăm bine părinte. Dacă nu ne ținem de chestia cu obrazul celălalt care, vorba aia, e o cerință minimală, cum să ne ținem de… (Se așează) Tocmai d-aia părerea mea e că la urma urmei niște chestii se fac pe vocație. Uite, eu, de pildă, nu zic că sînt cel mai bun în meseria asta, dar cel puțin chestiile de bază… La stăpânesc.

PREOTUL
Niște apă… Vă rog.

BĂRBATUL (Se apleacă înainte)
Cum?

PREOTUL
Puțină apă, dacă se poate…

BĂRBATUL
Sigur, numai să rezolvăm niște mărunțișuri d-astea, de procedură. Să le scoatem, cum ar veni, din cale. Că la noi totul e pe procedură. Nu poți să te ridici de-acolo, de pe scaun, fără procedură… Nu poți să bei apă fără procedură… Nu te poți nici căca fără procedură… (Se apleacă, ușor complice) Asta e urâtă, știu. Da’ nu-i a mea. E a tovarășului Neagu, de la Centru. El crede că e amuzant, da’…

PREOTUL tușește și privește în pământ.

BĂRBATUL scoate un dosar din servietă și-l răsfoiește. Apoi pornește magnetofonul.

BĂRBATUL
Dincea Constantin?

PREOTUL
Călugărul Gabriel.

BĂRBATUL
Ăsta e nume de botez?

PREOTUL
Nu, desigur că nu.

BĂRBATUL
Ți l-ai ales tu?

PREOTUL
Când am ales calea călugăriei.

BĂRBATUL
Calea călugăriei asta a ta e trecută în constituția Republicii Române Populare ca o formă de parazitism pedepsibilă prin lege. O să ajungem și acolo, dar nu imediat. Mai întâi să facem cunoștință. Deci Dincea Constantin?

PREOTUL
Da.

BĂRBATUL
Bun. Eu sînt tovarășul Ungureanu. De la Partid. Bine, de la Partid, vorba vine. Tu știi de unde sînt eu și eu am, așa, o oarecare idee de unde ești tu. Dar am nevoie de mai multe informații.

PREOTUL
Ce fel de informații?

BĂRBATUL
Păi niște informații mai exacte, ca să zic așa. Că nouă nu ne plac informațiile vagi. Și când te-am invitat încoace, acuma aproape (socotește) trei zile, să vorbim despre niște chestii, tu ai făcut pe dracu-n patru… Aoleu, scuză-mă! Voi nu drăcuiți, nu?

PREOTUL
Nu.

BĂRBATUL
Mda. E interzis, sau așa v-ați propus voi?

PREOTUL
E interzis. De fapt nu e. Dar e păcat.

BĂRBATUL
Așa. Vezi, pune-ți poveștile în ordine. Că n-ai început bine. (Reia) Deci tu-ai făcut tot ce s-a putut să ne ții cu bălării. Că n-ai zis ce-ai zis, că n-ai fost unde-ai fost, că nu-ți amintești exact, că nu știi ce e cu întâlnirea, cu consemnul… E normal că ăla dinaintea mea s-a enervat și te-a încins puțin, după care te-a pus la celular la unu pe unu, cu bideul direct în podea. După care iară te-ai făcut că nu-nțelegi nimic. Și-atunci știi ce s-a întâmplat?

PREOTUL
N… Nu.

BĂRBATUL
Atunci m-au chemat pe mine. Și acuma eu, ți-o spun sincer, n-am nici un chef să-mi pierd timpul pe-aici. Și sper că după două zile de celular ți-o fi venit mintea la cap.

PREOTUL
Nu înțeleg ce vreți de la mine.

BĂRBATUL
Stai c-o să înțelegi imediat. (Se uită prin dosar, întoarce o foaie pe față și pe verso, după care îl fixează pe preot) Ia zi, în ce an sîntem?

PREOTUL
1949.

BĂRBATUL
Luna?

PREOTUL
Mai. După… Dacă spuneți că sînt două zile de când… O noapte, o zi, apoi a doua zi… (Face socoteala în minte) Cred că sîntem în 19 mai 1949.

BĂRBATUL (Ironic)
Așa crezi tu!

PREOTUL
Da.

BĂRBATUL
Mă, dacă crezi tu… Eu nu te contrazic. Hai să ne uităm și-n calendar!

Scoate o filă de calendar din geantă și încercuiește o zi.

BĂRBATUL
Bă, să știi că așa e. 19 mai, 1949. Știi și ce zi e?

PREOTUL
Cred că sâmbătă.

BĂRBATUL
Uite-l că știe, mă, și ziua. Ce să mai zici? Bine, problema e alta. Problema e că știința asta a ta de acu’ nu bate cu știința ta de alaltăieri.

PREOTUL
Atunci fost o confuzie. V-am mai spus.

BĂRBATUL
Mie?

PREOTUL
Celui dinainte. A fost un domn… Plutonier, cred.

BĂRBATUL
Mda… (Oprește magnetofonul) Un bou notoriu! Oricum, te-au ridicat și pe tine la nivelul doi, la recalcitranți cu acte… Și ți-au ridicat și anchetatorul la nivel mai înalt. Eu sînt căpitan.

PREOTUL
Vă rog să mă credeți, nu doresc nimic mai mult decât să lămuresc confuzia petrecută. Nu sunt recalcitrant deloc.

BĂRBATUL (Pornește magnetofonul)
Confuzie, zici?

PREOTUL
Da. În ziua aceea… Joi, acum două zile… Tocmai ieșeam de la o confesiune și am fost… Nu știu… Tulburat.

BĂRBATUL
Ai fost tulburat, ă? Da’ acu’ ești bine?

PREOTUL
Sînt bine.

BĂRBATUL
Nu ți-au dat ăștia nimic, sedative, ceva să te-amețească… Să știm în ce condiții stăm de vorbă. Ai luat vreo injecție? Vreo pastilă, ceva?

PREOTUL
Numai palme… dacă-mi permiteți.

BĂRBATUL
Aaa, frumos. Avem personalitate! Sîntem și critic, la o adică. Păi când ai de-a face cu asemenea intelectuali, ar fi culmea să te comporți, nu te supăra, ca un câine. Hai că mă uit acuma și de apa aia!

Oprește magnetofonul. Se ridică și merge până într-un colț în care se află o găletușă cu apă, găletușă în care introduce o cană de fier și apoi revine cu ea în dreptul deținutului. PREOTUL întinde mâna după cană, dar BĂRBATUL o păstrează în mâinile sale preț de câteva secunde, după care i-o aruncă în față. Apoi, aruncând cana pe jos, îl prinde pe celălalt cu mâinile de cap și-l lovește cu capul de masă, aplecându-se cu gura spre urechea lui.

BĂRBATUL
Auzi, popo… Dacă tot crezi în viața dă apoi, io zic să faci cumva să-ncerci să ajungi în ea întreg… Os lângă os… Că dacă-ți mai bați joc de mine cu bălării și cu tâmpenii, te trimit lu’ Dumnezeu pachet. Bucată cu bucată te trimit, idiotule!

Îi dă drumul. PREOTUL își acoperă capul cu mâinile într-o apărare târzie.

PREOTUL
De ce dați? Nu sînt vinovat cu nimic.

BĂRBATUL
Se poate și asta. Să se fi-nșelat Securitatea statului. Ia zi, cam cât de des crezi că ne-nșelăm?

PREOTUL
Nu știu.

BĂRBATUL
Poți să-ți dai cu presupusul, dacă vrei.

PREOTUL
Nu vreau.

BĂRBATUL
Răspuns corect. Între noi fie vorba, ne-nșelăm de o grămadă de ori. Da’ încă n-a riscat nimeni să facă o statistică. Mai ales ăia care au știut ce-i bine pentru ei. Mă gândesc că ți s-a spus, cel puțin oficial, pentru ce te afli aici.

PREOTUL
Mi-au spus câte ceva. Dar cred că e totuși, o întâmplare nefericită.

BĂRBATUL
Da, nu e exclus să ne fi-nșelat noi… Tot noi, cum ar veni… Dar pe hârtie, dacă te uiți, e mai complicat… Ia, uită-te și tu! (Îi arată o hârtie) Dacă ne-nșelam, mai treceau ăia de la registratură prin toată tevatura aia cu mandatul de arestare? Că uite ce scrie aici! (Îi bagă mandatul sub ochi) Dincea Constantin, profesie călugăr – adică nici una, – fost angajat al fabricii de la Lacuri și Vopsele Drum Nou din localitatea Slatina, domiciliat în cutare și cutare… Se dispune arestarea pentru suspiciune de acte vizând infracțiunea de înaltă trădare și sabotarea intereselor Republicii Populare Române. Or fi greșit ei?

PREOTUL
Nu știu. Poate cineva a făcut ceva… Dar nu eu.

BĂRBATUL
Te-om fi confundat?

PREOTUL
Nu știu.

BĂRBATUL
Dar nu excluzi posibilitatea, nu?

PREOTUL
Nu pot să știu. Văd că aveți datele mele… Numele meu… Văd că am fost întrebat în legătură cu o biserică unde, într-adevăr, am fost nu demult să ajut unui suflet… Un fost enoriaș… Să mă rog pentru el… Dar n-am săvârșit nimic… Nici o crimă contra statului român… Sau ce scrie acolo.

BĂRBATUL (Pornește magnetofonul)
Deci pe mandatul de arestare scrie sabotaj și trădare. Nu e crimă, nu e nimic de drept comun. Că dacă era, te trimiteam la Miliție, te băgau ăia într-un beci și uitau de tine până la proces. Da’ vezi că noi n-avem cum să uităm de tine. Și nu e numai asta. Problema care se leagă de tine e una presantă. Chiar al dracului de presantă. (Ridică mâinile defensiv, ironic, iarăși s-a pomenit înjurând) Acuma n-o să-mi mai cer scuze pentru limbaj, că vezi și tu că degeaba încerc cu politețea… Că nu ești băiat de treabă.

PREOTUL
Dar n-am făcut nimic!

BĂRBATUL
Bă, poate n-ai făcut nimic până acu’ două zile… Când te-a întrebat un domn în parcul din fața bisericii Renașterii în ce zi sîntem… Și i-ai zis… Ia să vedem… (Caută prin hârtii) Ai zis așa: 27 mai 1946, ziua independenței neamului.

PREOTUL
Eram confuz. Tocmai ieșisem de la…

BĂRBATUL
Da, știu. Confesiune.

PREOTUL
Da. Și mi se părea că sîntem în altă zi.

BĂRBATUL
În altă zi acum trei ani?

PREOTUL
Nu știu. Îmi amintesc totul foarte vag.

BĂRBATUL
Da, păi aia e durerea, nene! Că de scos, ai scos din tine o propoziție fantastic de precisă… Dar când e s-o explici, te-apucă amețeala. De aia au trebuit să mă scoată pe mine din concediu și să mă aducă încoace, ca să mă ocup de un popă amnezic. Sau confuz.

PREOTUL
Vă jur că abia dacă-mi amintesc întâmplarea. Mi s-a părut și mie că am zis data greșită și că, parcă, eram așa, într-un fel de transă… Dar n-am realizat ce s-a petrecut până m-am trezit înconjurat de o… De un grup de domni care mi-au pus cătușele și m-au aruncat într-o mașină.

BĂRBATUL
Și-ai ajuns aici.

PREOTUL
Da.

BĂRBATUL
Bun. Deci hai să-ți explic cum stă treaba. Știi unde ești, da?

PREOTUL
La Securitate, presupun.

BĂRBATUL
Securitatea statului, reședința București, direcția Întâi. Știi cu ce ne ocupăm aici?

PREOTUL
Nu prea.

BĂRBATUL
Acte de sabotaj și înaltă trădare împotriva interesului de stat. Ești român?

PREOTUL
Da.

BĂRBATUL
Ești de-al nostru. Dacă erai neamț sau, știu eu, suedez, te trimiteam la altă direcție. Una care se ocupă de spionaj. Nu zic că poate n-ai șanse să ajungi pe-acolo. Dar deocamdată ești de-al meu.

PREOTUL
Cu tot respectul… Și îmi cer scuze, fiindcă nu vreau să vă supăr… Cred că nu am ce căuta aici.

BĂRBATUL (Oprește magnetofonul, rămâne calm totuși)
Păi nici eu… Nici eu, mă băiatule, n-am ce căuta aici… Că ți-am zis că m-au adus din concediu… Așa pățești când ești cel mai bun, toate anchetele nefinalizate se sparg în capul tău. Bine, n-o zic eu că sînt cel mai bun, ar mai fi ei unii p-aici care să… Dar hai să te pun în temă cu niște chestii. Te interesează să afli cum merg lucrurile pe aici?

PREOTUL
Nu. Cu tot respectul.

BĂRBATUL
Înțeleg. Dar eu o să-ți explic oricum. În mod normal avem două strategii aici: prima, te batem până îți aduci aminte tot, dar problema e că după aia e mai greu să-ți scrii declarația. A doua: te lăsăm să-ți scrii declarația, dar după aia tot tre’ să te batem, pentru că mai mult ca sigur ai vrut să ne duci de nas și-ai scris tâmpenii. Și de aia colegii mei, când intră în dilemă, mă cheamă pe mine. (Pauză intenționată)

PREOTUL
Și dumneavoastră…

BĂRBATUL
Eu, Alexandru Ungureanu, care am avut onoarea să lupt și pe front și să fac și un stagiu de pregătire cu niște meseriași, la Moscova, am schimbat puțin procesul ăsta, al anchetei tradiționale. Ești curios să afli cum?

PREOTUL (Timorat)
M.. Nu.

BĂRBATUL
Nu-i nimic, ți-am zis că te lămuresc oricum. Fii atent. Prima dată îi arăt suspectului că știu pentru ce e aici. Știu ce-a zis, știu ce-a făcut, știu ce nu vrea să declare. Tot ce-mi trebuie de la el – sau ce nu știu încă – e de regulă un nume, o adresă, o povestioară care să se lege cu ceea ce știu deja.

PREOTUL
Dar eu nu știu nimic din tot ceea ce credeți dumneavoastră că…

BĂRBATUL
Stai, mă, să-ți explic până la capăt. Normal că omul dinainte face pe niznaiul, că e greșeală, că ne-am înșelat, că mai știu eu… Și atunci știi ce fac eu?

Se ridică, se apropie de preot și începe să-l strângă de rădăcina nasului. Acesta geme de durere. Bărbatul revine în scaun și-și continuă explicația.

BĂRBATUL
Majoritatea civililor care sînt aduși aici, vin cu ideea că la un moment dat au să iasă de-aici și-au să se reintegreze. Culmea e ca am și destui colegi care întrețin iluzia asta. Se feresc să-i rănească prea tare… Îi lovesc cu vâna de bou pe la ficat, pe la rinichi… Să nu se vadă urme pe față, cum ar veni. Dar ăia care ajung la mine, mă băiatule, o iau direct în gură. Le pun moaca la rotisor, îi fac ca la mașina de tocat carne. Iar ăia pe care-i duce mintea, ăia or să înțeleagă de ce. Ia să văd, știi de ce le fac eu mutra arșice?

PREOTUL
Da.

BĂRBATUL
Hai, zi. De ce?

PREOTUL
Fiindcă nu mai ieșim de-aici.

BĂRBATUL
Aia e, mă băiatule. Bravo! La fac fața franjuri să priceapă că n-au ce să aștepte dacă mint. Tot aici rămân… Nu e loc de ieșire.

PREOTUL
Uitați, cu toată sinceritatea… Înțeleg că am greșit, înțeleg unde, dar abordarea asta… Nu vă supărați, arbitrară, practic… Nu folosește nimănui.

BĂRBATUL (Nu-i dă atenție, își contemplă unghiile)
Poa’ să-și zică băieții ăștia poveștile cât vor, că eu nu-nghit prostiile lor… Zi după zi o să vin frumos încoace și mă ocup de ei, până nu mai seamănă cu ăia de erau înainte. O lună… Două… Zece dacă trebuie… Cu cât mai mulți dintr-ăștia, cu-atât mai bine. Că, vezi tu, mie-mi place să mă mențin în formă. Asta e condiția mea fizică. Pricepi, mă?

PREOTUL
Da.

BĂRBATUL (Pornește magnetofonul)
Bun. Atunci s-o luăm de la început, și fără erori de data asta, da? Petre Dabija. Ai auzit de el?

PREOTUL
Parcă.

BĂRBATUL
Ai auzit sau n-ai auzit?

PREOTUL
Da. Era într-un partid, mi se pare.

BĂRBATUL
Corect. Tovarăşul Dabija, împreună cu tovarăşul Titel Petrescu au creat in ’45 Partidul Social Democrat Român… În mod normal, la alegeri, ei ar fi trebuit să candideze pe liste comune cu Partidul Comunist Nou înființat… Dar tovarășul ăsta, Dabija, s-a pus de-a curmezișul… Că el vrea socialism românesc, că vrea să fie independent, că mama mă-sii. Titel Petrescu l-a zburat din partid, și o vreme nu s-a mai auzit de el. Bine, vorba e că până la urmă tot singur a candidat și Petrescu în alegeri, ca un trădător împuțit ce e… L-am arestat anume trecut, acum e la Jilava, acuși îl mutăm la Sighet să nu se-nvețe prea mult cu traiul bun. Dabija ne-a scăpat, deocamdată. Dar am presimțirea că acuma, cu ajutorul tău, o să dăm și de el.

PREOTUL
Și eu cum să vă ajut?

BĂRBATUL
Să te concentrezi să-mi dai un răspuns care să-mi convină. Deci uite cum stă treaba. Dintr-o sursă de încredere, noi am auzit niște lucruri. Că Dabija ăsta ar lucra într-un grup subversiv care cică, în loc s-o facă pe haiducii, să fugă prin munți ca și câinii ăia de partizani pe care îi culegem așa, frumos, bandă cu bandă, cam la fiecare două luni, lucrează în orașe.

PREOTUL
Nu cunosc asta.

BĂRBATUL
Bine, asta e, așa, o informație de mai puțină însemnătate. Ce e mai important e că cică Dabija ăsta a participat la sabotarea mai multor locuri de interes pentru noi… De acte de sabotaj ai auzit?

PREOTUL
Ce s-a scris prin ziare.

BĂRBATUL
De unele s-a scris, de unele nu. Vorba e că au fost cam multe locațiile astea care, în ultimii ani, ba au ars, ba au sărit în aer. Spre exemplu vreo trei uzine, o fabrică, o tipografie și o școală de utemiști. Ești familiar cu vreunul din evenimentele astea?

PREOTUL
N-aș putea să zic că da.

BĂRBATUL strânge pumnul și dă să se ridice. PREOTUL își acoperă instinctiv, nasul.

PREOTUL
Nu știu despre ce vorbiți. Vă jur!

BĂRBATUL se reașează, trăgând aer în piept. Răbdarea sa pare limitată.

BĂRBATUL
Acuma ai merita să iei una așa, pentru întins coarda… Dar eu o să-ți explic până la capăt cum stă treaba, ca să te hotărăști dacă mai vrei să stai în groapa minciunilor sau ieși odată afară… Prin urmare, noi am aflat că Dabija ăsta are întâlnire pe 16 mai cu omul lui de legătură în parcul din fața Bisericii Renașterii… Așa, după amiază…

PREOTUL
Dar vă dați seama că eu… Eu nici nu știu cum arată Dabija.

BĂRBATUL
Stai așa, mă, să-ți zic. Am umplut parcul de dimineață cu agenți… Bine, nu cu bolovani din ăștia care-ți stau ca bârna-n ochi… Am adus numai băieți unul și unul… Un tată care venise cu copilul la joacă, un om al muncii, cu salopetă… O doamnă care s-a dus la biserică s-aprindă o lumânare… Niște băieți care lucrau mai încolo, la linia de tramvai… Mă rog, toți securiști aleși pe sprânceană… Numai că Dabija ăsta n-a venit.

PREOTUL
Păi și-atunci de ce eu…

BĂRBATUL (Îl întrerupe)
N-a venit, fir-ar mă-sa a dracului să fie, n-a venit! Trebuia să vină și n-a venit. Mă, ne-am zis, careva i-o fi dat de știre. Și noi atunci am zis să schimbăm placa. Ne-am gândit că poate vine măcar omul de legătură. Adică ăla care trebuia să discute cu Dabija, să stabilească ei ce mama dracului aveau de stabilit.

PREOTUL
Dar pe ăla nu-l cunoșteați.

BĂRBATUL
Nu. Despre Dabija avem o idee cum arată, adică cum ar arăta dacă și-ar fi lăsat barbă, ras în cap, mă rog, măgării din astea… Că altminteri știm bine cum arată. Poza lui o au toți agenții noștri, în consemn. Dar ăsta, omul de legătură nu știam cum arată.

PREOTUL
Și atunci de unde suspiciunea la adresa mea?

BĂRBATUL
Păi tu cam de unde crezi?

PREOTUL
Că sînt călugăr? Aveți ceva cu fețele bisericești?

BĂRBATUL
Trecând peste faptul că tu mai ai ceva de tras de fața aia până s-ajungă chiar față bisericească… La citit mutre mă pricep, n-ai grijă… Deci pe lângă asta, mi se pare că tu însuți n-ai ținut prea tare să treci neobservat.

PREOTUL
Eu am fost întrebat un lucru, am răspuns… Poate greșit. Dar un om poate greși.

PREOTUL
Poate greși, ă? Poate face din bou vacă și din țânțar armăsar! O fi. Dar când e vorba de un răspuns așa ca ăla de l-ai dat tu… P-ăla nu-l mai explici cu chestii din religie, sau credință, sau sfintele taine, sau alte alea… Nu te prefă tu că te dai aici de ceasul morții că te-au nedreptățit autoritățile, că ăla care te anchetează e ateu, că nu crede, că nu închide ochii, că cercetează, că nu se lasă amețit cu povești… Că te bate cu vâna de bou peste față până te uiți în oglindă și-o să vezi, în loc de moaca cu care erai obișnuit, o rindea… Nu te prefă că te dă călugăria afară din casă, că noi știm că nu-i așa.

PREOTUL (Oarecum resemnat)
Bine. Așa o să fac.

BĂRBATUL
Adică ce?

PREOTUL
Adică vă promit că nu mă prefac în nici un fel. Pur și simplu sînt gata să ascult care este acuzația la adresa mea. De la cap la coadă.

BĂRBATUL
Punem și condiții, ă?

PREOTUL
Nu, nu punem. Sunt doar obosit. Și mă dor oasele.

BĂRBATUL
Bun. Hai s-o scurtăm, atuncea. Așadar… (Se uită în dosar) Dintr-o informație anonimă, noi știam că consemnul o să fie unul anume. Dabija urma să se apropie de omul de legătură și să întrebe în ce dată sîntem. Adică din punct de vedere calendaristic, înțelegi?

PREOTUL (Scutură capul a lehamite)
Domnule… Vă spun că faceți o mare greșeală! Și acum… Și atunci…

BĂRBATUL
O fi. Poate că n-am rezolvat mare lucru cu întrebarea aia. Dar am zis că-ncercarea… Știi tu cum e. N-are moarte.

PREOTUL
Dar omul ăla… Omul ăla pe care Dabija trebuia să-l întrebe… Să-i ceară consemnul… Omul ăla, dacă nu-l vedea pe Dabija venind… Ar mai fi dat el consemnul?

BĂRBATUL
Nu știm asta.

PREOTUL
Știți, nu se poate să nu știți. La dumneavoastră nu merge pe ghicite, nu se poate să nu știți. Omul ăla nu i-ar fi dat consemnul decât lui Dabija.

BĂRBATUL
Poate. Dar dacă s-a încurcat? Dacă o fi fost, cum zici tu c-ai fost atunci, confuz?

PREOTUL
Înțeleg că dumneavoastră presupuneți că omul lui Dabija era, la fel ca acesta, un sabotor.. Un subversiv, nu?

BĂRBATUL
Probabil.

PREOTUL
Probabil? Nu vă supărați pe mine, dar nu există probabil. Nu în clădirea asta. Chiar credeți cu adevărat că dacă eu aș fi fost omul ăla de legătură, dacă eu aș fi fost într-adevăr un sabotor… Aș mai fi dat consemnul când aș fi văzut că nu Dabija e cel care întreabă?

BĂRBATUL
Mă, tu cu logica stai bine. Da’ noi trebuia să încercăm toate variantele… Ești de acord că nu ne puteam întoarce din parc cu coada-ntre picioare dacă am constatat că Dabija nu apare de nicăieri?

PREOTUL
Cred că da.

BĂRBATUL
După o zi de stat în soare în care câinele ăla nu și-a făcut apariția, am zis: gata, băieții, îi luați pe toți ăia care trec p-acolo la întrebări. În ce dată sîntem. Știi câți oameni am întrebat?

PREOTUL
Câți?

BĂRBATUL
Șaptezeci, optzeci. Toți ăia de-au trecut pe-acolo. Cu tine cu tot. Iar tu, când ai fost întrebat…

PREOTUL
Am spus ce-am spus. Am admis că e vorba de luna mai…

BĂRBATUL
Luna ca luna, dar restul? Ai zis: 27 mai, 1946, ziua independenței neamului. Cuvânt cu cuvânt.

PREOTUL
Eram confuz, v-am spus.

BĂRBATUL
Nu te contrazic.

PREOTUL
Și dacă admiteți că e posibil să fi făcut o greșeală… Pentru o posibilitate, pentru o eroare… Pentru un delir, mă țineți aici și mă loviți?

BĂRBATUL (Surâde acru)
Auzi la el, delir… Mă, tu te ții aici singur, nu noi. Tu, cu poveștile astea.

PREOTUL
E inuman să-i ceri socoteală cuiva pentru că… Am greșit, așa e … Eram amețit de soare, eram după ceasuri de nesomn și după alinarea sufletului acelui enoriaș… Nici nu știu ce m-a cuprins de-am recitat fraza aceea… Cine știe ce vers mi s-o fi amestecat prin minte la momentul acela…

BĂRBATUL
O fi, mă, insolație, cum zici… Te-a trecut lirismul prin pântec… Dar p-aia dreaptă ți-o zic: îl luam pe oricare zicea altceva în afară de 19 mai sau nu știu exact, mă scuzați, că numa’ răspunsurile ălea se puteau da. Ori ți se pare ție că mai erau și alte răspunsuri posibile?

PREOTUL
Nu. Dar nici să judeci un om pe degeaba…

BĂRBATUL
Pe degeaba? (Ridică tonul) Hai mă, nu mai fă pe nebunul… În gura mă-tii de bandit… Când te-ntreabă careva în ce zi ești, ori ești năuc și nu știi ce dată e, ori zici data din ziua respectivă și te duci dracului mai departe. Dovada s-a și văzut pe loc. Cam toți indivizii care s-au nimerit p-acolo au dat niște răspunsuri de genul ăsta… A fost unul care era mut, ăla n-a avut ce să dea… Hăăăăă, ăăăăă, făcea, așa din gât… Ce pe mă-sa să-i faci lu’ ăsta? Mișca din cap de zici c-avea o tiribombă-n cur. După aia a mai fost unul care a vrut să fie original și l-a băgat pe un băiat de-al nostru în pizda măsii, motiv pentru care i-am dat niște bastoane după ceafă o stradă mai încolo, l-am lăsat lat… Cre’ că și acu’ o fi zăcând tot acolo. Treaba e că unu’ singur, mă, unu’ singur dintr-o sută a zis o chestie de ne-a lăsat pe toți ca la teatru: douășișapte mai, și 1946, și ziua independenței pulii.

Se lasă pe spătar cu mâinile deschise într-un gest larg. Adică: ce să mai vorbim!

PREOTUL
Uite, vă lămuresc. Și recunosc: am vrut să fac și eu o glumă. Să fiu întrucâtva spiritual!

BĂRBATUL
Ce vorbești, mă? Spirit de glumă, ă?

Merge și-i trântește preotului o lovitură cu vâna de bou pe spinare. Nici nu se mai obosească să oprească magnetofonul. Preotul icnește de durere.

BĂRBATUL
Bagă de seamă, n-am dat la față! Dar timp mai avem. Deci, fii atent la mine. Răspunsul ăla, cu 27 mai ’46 n-a fost nici eroare, nici glumă, nici bășcălie, nici delir. După ce te-am adus încoace, am zis că să te cercetăm cum se cuvine. Și ne-a ieșit odată că nu ești chiar popă.

PREOTUL
Nu. Sînt călugăr.

BĂRBATUL
N-ai hârtii doveditoare!

PREOTUL
Sînt călugăr, n-am acte… la mănăstire e destul dacă mergi cu cerere scrisa si cu recomandare de la duhovnic…

BĂRBATUL
La ce mănăstire ești?

PREOTUL
La Adâncata, în Olt.

BĂRBATUL
Și ce duhovnic ți-a dat recomandarea?

PREOTUL
Unul de-aici, de la Biserica Renașterii… Da’ mai demult… Nu mai e acolo.

BĂRBATUL
Da’ de-nvârtit, încă te-nvârți pe-acolo!

PREOTUL
M-am rugat pentru cineva.

BĂRBATUL
Mai devreme ai zis c-ai fost acolo să asculți o confesiune.

PREOTUL
Oarecum… Dar am fost mai degrabă să mă rog… Să cer alinare pentru sufletul robului lui Dumnezeu pentru care m-am rugat. Am scris un pomelnic și l-am strecurat în cutia pomenilor.

BĂRBATUL
Deci ai mințit cu confesiunea?

PREOTUL
Am… N-a fost vorba de o confesiune.

BĂRBATUL
Pentru cine te-ai rugat?

PREOTUL
Un fost coleg.

BĂRBATUL
Coleg de ce?

PREOTUL
De facultate.

BĂRBATUL
Așa. Ce-ai absolvit? (Se uită în dosar) Chimia?

PREOTUL
Da. În 1920.

BĂRBATUL
Și-ai lucrat la Fabrica de Lacuri și Vopsele din Slatina până în…

PREOTUL
Până în 1944.

BĂRBATUL
După care ai plecat. De ce anume?

PREOTUL
Nu m-am mai înțeles cu noua conducere.

BĂRBATUL
Aha. Te-au acuzat de ceva?

PREOTUL
Nu. Dar nu mai puteam să stau.

BĂRBATUL
Măi Constantine măi… Sau Gabriele, sau cum pizda mă-tii ți-o fi zicând… Ai tu așa un fel de-a te-nvârti în jurul cozii, de-i sare omului țandăra… Nu e vorba că te-afunzi în propriile tale minciuni, e vorba că aproape nimic din ce zici nu se leagă.

PREOTUL
Pentru că nu m-am pregătit cu răspunsuri. Știu că sînt nevinovat.

BĂRBATUL
Am înțeles. Păi hai să-ți zic atunci ce știm și noi. Știm odată că Dincea Constantin a fost dat afară de la Fabrica de Lacuri și Vopsele din Slatina în septembrie 1944, după ce au dispărut douăzeci de containere cu produs inflamabil, fiindcă a fost suspectat de furt la reclamația unuia dintre paznici. Și mai știm că tot în Slatina, în 1946, a fost o explozie. Ai tu idee, popo, unde-a fost explozia aia?

PREOTUL
Mi-aduc aminte ceva dar… Nu știu exact.

BĂRBATUL
La o tipografie. Dar știi pe ce dată?

PREOTUL
Nu.

BĂRBATUL
Să nu-ți vină să crezi: pe 27 mai 1946.

PREOTUL
Nu se poate!

BĂRBATUL
Așa am zis și noi. Mă, e imposibil ca toate astea să se lege așa, din întâmplare, în gura unui călugăr. E, practic, un miracol. Crezi în miracole?

PREOTUL
Uneori.

BĂRBATUL
Mă, crezi sau nu crezi?

PREOTUL
N-am crezut. Nici măcar o vreme, după ce m-am călugărit. Dar uneori mă gândesc și-mi pare că sunt posibile.

BĂRBATUL
Noi nu credem. Eu, cel puțin. Dar recunosc că vine, așa, o vreme în viața omului în care nu mai știe în ce să creadă. Tu ce faci când te lovesc crizele astea, cum te comporți?

PREOTUL
Mă rog cerului pentru tărie.

BĂRBATUL
Eu știi ce fac? Vin la serviciu și-l încing pe unul cu pumnii și cu picioarele până aproape că-și dă sufletul. Și atunci când ăla se agață de mine cu ultima suflare și strigă: iertare, iertare că mă omori, atunci îl las. Și-mi dau seama că toată chestia aia care m-a cuprins, criza aia, n-are nici un sens. Ce sens să aibă, de vreme ce eu țin în mâinile mele viața și moartea cuiva? Poți avea o criză când ești slab, când depinzi de cineva… Dar când ești cel mai puternic, ți se pare că mai e justificată criza? N-ar fi un paradox?

PREOTUL
Poate.

BĂRBATUL
Ce poate, mă, că sigur e. Eu, practic, sînt ăla la care te rogi tu. Atâta că încă nu ți-ai dat seama. Dar și când vine vremea aia… Vai de capul și de curul tău, Dinceo! Vai de mama ta, Constantine! O să fii și futut, și zdrobit, și cu credința praf. Mă crezi sau nu mă crezi?

PREOTUL tace cu ochii în pământ.

BĂRBATUL
În fine, după ce ți-am citit dosarul și ți-am ascultat răspunsul, și-am mai stat odată de am mai analizat chestiunea, am zis că ori te-ai tâmpit atunci pe loc, ori ai crezut că-ți faci datoria.

PREOTUL
Ce datorie?

BĂRBATUL
Să dai consemnul. Deci eu cred că tu ai avut senzația că băiatul ăla cu care vorbești, muncitorul care te-a întrebat cât e ceasul, era chiar Dabija. Așa ai crezut?

PREOTUL
Nu.

BĂRBATUL
Atunci ai crezut că e trimis de Dabija?

PREOTUL
N-am crezut nimic.

BĂRBATUL
Bă, deci cartea asta care ți-a rămas de jucat, cartea nebuniei, cu transa, cu insolația, cu pizda măsii, nu e valabilă. Înțelegi?

PREOTUL
Înțeleg.

BĂRBATUL
Ce trebuie să știm despre tine ți-am spus că știm deja. Restul o să le legăm, după care te legăm. Îți place jocul ăsta de cuvinte?

PREOTUL
Nu.

BĂRBATUL
Din ce-am studiat noi în cazul furtului de materiale de la Fabrica de Lacuri și Vopsele ați fost incriminați doi. (Caută în dosar) Tu și o femeie, Nina Andreescu, care era responsabilă cu depozitul de materiale. Care a fost și trimisă în judecată la începutul lui ‘45. A luat asupra ei totul… Furtul… Transferul obiectelor furate în afară… N-a declarat nici un complice… Normal c-am judecat-o, dac-a fost proastă, să stea locului, putea și ea să facă ce-ai făcut tu… Să se călugărească, să se prostitueze până-i pierdeau ăștia urma în Crucea de Piatră… Să ia drumul codrului, să se suie pe palatul telefoanelor și să amenințe până o-nchidea careva la balamuc… Ia stai… Să vedem unde-a fost anchetată. Da, ia uite! Am anchetat-o chiar noi, aici, la București. Sabotaj.

PREOTUL (Murmură ca pentru sine)
Nina…

BĂRBATUL
Nina, mă băiatule, Nina… Douăzeci de ani muncă silnică pentru neglijență criminală în raport cu bunurile din avutul obștesc… A fost aci la noi și d-acilea, uite c-a ajuns direct la Periprava. Cum dracu de nu te-au trimis și pe tine tot atunci? Păi cum să te trimită dacă tu erai bine mersi, călugăr. Oastea Domnului, mare mistic. Cine-ai zis că ți-a dat dezlegarea aia, ce duhovnic?

PREOTUL
Nu mai e la Biserica Renașterii…

BĂRBATUL
Uite că iar mă faci de-mi vine să-ți fut una. Păi ce te-am întrebat eu și ce-mi răspunzi tu? Cum îl cheamă.

PREOTUL
Părintele Meletie.

BĂRBATUL
Meletie, Meletie… (Caută prin dosar) Nu e p-aci. Trimitem mâine băieții să întrebe. Dacă minți, iar te-nvârți de-o săptămână de celular… Da’ de data asta cu ochii deschiși, lipiți de vizetă, să vadă gardianul că ești smirnă!

PREOTUL
Nina n-avea nici o vină.

BĂRBATUL
Aoleu, tot pe frecvența asta ești? Bag seama îți căzuse cu tronc… Zi, ți-a căzut cu tronc?

PREOTUL
Era o fată cuminte. Liniștită. Nu merita s-ajungă acolo.

BĂRBATUL
Da’ eu merit, mă cretinule, să-mi mănânc seara cu tine, când pot să stau acasă cu nevasta și copiii? Ăia de-afară merită să se plimbe pe holuri câte zece ceasuri ca să se asigure că niște infractori contra siguranței statului își fac pedeapsa cuvenită? Tu meriți să fii atât de prost încât să ajungi la interogatoriu pentru că te-am mâncat undeva să dai citate din Cicero în loc să zici că nu știi în ce dată ești? Curva aia a ta de la Lacuri si Vopsele merita să se-ncurce cu un idiot și să-și petreacă tinerețea la tăiat de stuf? Acu’ astea s-au întâmplat, n-ai ce să le mai faci. Gândește-te că poate în opșpe ani de Periprava se-nvață minte și-o revezi!

PREOTUL își masează tâmplele, evident pradă unei mari tensiuni.

BĂRBATUL
Deci 27 mai 1946, ce-ai zi tu în parc, coincide cu explozie la Tipografia Slatina. Și fac pariu că la explozia asta s-au folosit niște materiale furate în ’44 de la Fabrica de Lacuri și Vopsele, faptă pentru care ați zburat de-acolo tu și amărășteanca aia. De asta m-am prins. Dar mai e chestia cu independența, în recitalul ăla al tău din parc. Ia explică acu’ și mie care e treaba cu independența aia a neamului? Că asta n-o înțeleg.

PREOTUL (După o pauză)
Cunoașteți cazul ziarului Scânteia din 7 martie 1945?

BĂRBATUL
Ăla în care pe lângă lista noului guvern, guvernul Groza, s-au strecurat și o grămadă de articole aiurea? Îl cunosc.

PREOTUL
L-ați anchetat?

BĂRBATUL
Ba bine că nu. I-am adus pe toți ăia din colectivul de redacție aici la secție… N-am luat parte, personal, dar știu cazul. I-au adus pe toți încoace. Și pe fotografi, și pe paginatori, și pe ăia de la cronica sportivă… Au luat unii niște palme ca lumea până ne-am lămurit.

PREOTUL
Dar v-ați lămurit?

BĂRBATUL
L-au rezolvat colegii. Era vorba, mi se pare, că un grup de tineri membri ai unui cenaclu literar din București s-au apucat să scrie, așa, fără să-ntrebe pe nimeni, niște articole laudative la adresa unor oameni ai muncii din industria socialistă. Articolele nu erau rele, asta i-a și salvat. Atâta numai că unele din articolele alea au ajuns pe pagina întâi și lista guvernului Groza pe pagina a doua. Dar s-a remediat până seara, când a ieșit a doua ediție.

PREOTUL
Știți câte exemplare au ieșit din prima ediție?

BĂRBATUL
Vreo câteva mii… Dar le-am cules cam pe toate de pe străzi. O eroare publicistică, spune-i cum vrei. Rezolvată.

PREOTUL
Vedeți, eu credeam că le știți pe toate. Articolele alea au fost scrise la comanda lui Petru Dabija.

BĂRBATUL
I-auzi!

PREOTUL
De un grup de cenacliști care nu erau din București, ci din Slatina. Dabija i-a plătit să scrie niște articole laudative… Și la urmă l-a mituit pe un paginator de la Scânteia să le aranjeze în anumite locuri.

BĂRBATUL
Interesant. Îmi zici tu mie că Dabija i-a plătit pe unii ca să laude regimul?

PREOTUL
Nu. Articolele respective lăudau numai activitatea petrecută în anumite locuri.

BĂRBATUL (Înviorat)
Vezi, mă, bandit nenorocit, că mai venim de-acasă? Nu ți-am zis eu că știi tu destule, numai ai așa un sistem al tău… Vrei să mă enervezi, e clar. Practic îl inviți pe om să-ți scoată vorbele din gură cu cleștele. Bine, noi chiar avem un clește pentru chestia asta, dacă vrei să ți-l arăt, stai liniștit, că mă ocup. Putem să-l și încercăm. Ia zi mai departe, ce e cu locurile alea?

PREOTUL
Erau niște locuri alese anume… Tipărite acolo cu detalii, cu ore de funcționare, cu adresa exactă…

BĂRBATUL (Străfulgerat de o suspiciune)
Cu adresa exactă? (Oprește magnetofonul) Ia dă-mi un exemplu!

PREOTUL (Se gândește, enumeră din minte)
Uzina Propășirea din Corabia… Uzina Institutului de Cercetare Chimică din Pitești… Uzina Viitorul din Caracal… Fabrica de rulmenți din Craiova… Unitatea pregătitoare de cadre UTM din Segarcea… Finalmente, Tipografia Independența Neamului din Slatina…

BĂRBATUL (Urmărindu-l, ca-ntr-o transă, repetă ușor unele cuvinte)
Rulmenți… Cadre UTM… Independența neamului… Toate alea care au sărit în aer?

Sare în picioare și îl trântește pe celălalt la pământ încercând să-l sugrume.

BĂRBATUL
Banditule… Fascist nenorocit… Îmi spui tu mie că voi v-ați tipărit lista voastă neagră în Scânteia? Sub nasul nostru? Futu-ți gura mă-tii să-ți fut… Te omor, mă… Te omor, mă jegule!

PREOTUL (Gâfâind)
Vrei să știi unde e Dabija? Vrei?

BĂRBATUL (Ameliorează presiunea, gâfâie și el de efort)
Unde e? Unde e, mă?

PREOTUL (Mai mult șuieră la urechea bărbatului)
Strada Plantelor 28… Colț cu Lugojului…

Bărbatul se ridică în picioare dezorientat. Ia de pe masă tonfa și o ridică vrând parcă să-l lovească pe celălalt în moalele capului, după care se răzgândește.

BĂRBATUL
Cunoști adresa asta? De când o supravegheați?

PREOTUL
N-o cunosc. Dar Dabija mi-a spus că dacă afli amănuntul cu ediția aceea din Scânteia o să te dezlănțuiești. O să sari pe mine să mă nenorocești. Și mi-a zis că atunci când ajungi in starea aia, să-ți dau adresa asta.

BĂRBATUL
Ce urmează să se întâmple la adresa asta?

PREOTUL
Nu știu. Probabil un atentat. Dabija are o hartă cu toate locurile de interes. În fiecare săptămână mai adaugă unul sau două.

BĂRBATUL
O să-mi zici acuma că nu știi cine stă la adresa aia? O să-mi zici că n-ai nici o legătură cu planul ăsta?

PREOTUL
Am. Sunt silit să stau aici și să îmi iau pumni în cap pentru niște fărădelegi… Poate făptuite, poate închipuite. Dar nu știu cine stă la adresa aia. Presupun că cineva important.

BĂRBATUL
Presupui?

PREOTUL
Dabija nu-mi spune planurile lui. Doar mă învață ce să spun când ajung la ananghie.

BĂRBATUL
Păi acum ai ajuns. Ai ajuns la capătul ananghiei. Acolo e adresa mea, nemernicule. E casa unde stă familia mea.

Merge la telefon, masându-și falca, gândind asiduu. În timp ce el merge și ridică receptorul din furcă, preotul se așează înapoi pe scaun.

BĂRBATUL (În telefon)
Centrala… Aici Ungureanu, 33104… Dă-mi 0247… (Pauză, PREOTULUI) Mă, dacă le-ați făcut ceva… (Gâfâie) Mama voastră de nemernici… (În receptor) Alo… Adina… Ești acasă!… Și George, și Margareta, și ei?… Și ei sînt acolo! (Respiră, e mai relaxat) Hai, mă, c-am crezut că… Nu, am aici un… Am o anchetă și am crezut că… Am avut, așa, o senzație că… (Se oprește, înfiorat) Cine? (Pauză) Ce coleg?… (Repetă) Colegul meu, locotenentul Dabija… Mă așteaptă… S-a oprit pentru o vizită scurtă… (Trage aer în piept, privește concentrat masa) Dă-mi-l la telefon! (După o pauză, în receptor) Ascultă-mă bine, câine… Dacă-ncerci… Dacă-ți trece cumva prin cap… Pe nemernicul ăsta de-aici, din fața mea, îl răstignesc, mă! Iar pe tine, când te prind… (Pauză) Cum? (Repetă, pe alt ton, și ceva mai încet, ca și când ar vrea să și le întipărească în minte, vorbele celuilalt) Mi-ai adus canistrele alea despre care am vorbit noi? Și le-ai pus bine, în garaj? Sub casă… (Transpirația îi curge pe frunte, se șterge cu dosul palmei) Înțeleg și fără să repet, câine… Da, dispozitivul, ăla ”despre care ne-am înțeles,” e tot la tine… Să nu-l mai caut eu… Pricep… Da, totul e la buton… (Ca pentru sine, masându-și fruntea cu podul palmei, pe un ton șoptit, plângăcios) Futu-ți gura mă-tii, futu-ți gura mă-tii!… (Pauză, ascultă în receptor) Da… Da… E aici, în fața mea!… Da, așteaptă! (Preotului) Vrea să vorbească cu tine!

PREOTUL se ridică lent și merge până la telefon. Ia receptorul în mână.

PREOTUL
Da, Petre… Da, totul merge așa cum ai spus… Sau, mă rog, în măsura posibilităților… Da, am luat și ceva bătaie, nu zic nu… Dar sînt bine… E întocmai cum ai zis tu… Nici nu știi când începe și când se termină greul… De ieri, de-acum sau de mâine… Ce să-i spun? Că ai legat fitilele?… Și detonatorul e cuplat? (Ridică ochii spre BĂRBAT) A legat… A zis să-ți spun că…

BĂRBATUL îl prinde de mână.

BĂRBATUL
Auzi… Ascultă-mă…

PREOTUL (În receptor)
Stai puțin! (Bărbatului) Ce vrei?

BĂRBATUL
Hai să ne-nțelegem! De-aici… Știi că de-aici nu scapi, da? Hai s-o aranjăm cumva… Să n-aibă nici familia mea de suferit, nici tu… Bine?

PREOTUL (Îl privește disprețuitor, reia în telefon)
Petre, tu știi ce ai de făcut. Eu unul… Eu sunt pregătit.

BĂRBATUL sare în picioare disperat, îl prinde de gât pe preot, apoi îi dă drumul. E expresia disperării neputincioase.

BĂRBATUL
Mă!… Măi omule măi!

Se prinde cu mâinile de cap și se mișcă prin încăpere haotic, gâfâind. PREOTUL îl privește preț de câteva secunde, după care îi repetă ce aude în receptor.

PREOTUL
A spus că acum se așează la masă… Că-i va transmite soției domnului căpitan Ungureanu că îl mai poate aștepta jumătate de oră… Maxim… Poate c-o să mai bea o cafea, deși a mai băut una… Detonatorul îl ține ascuns la piept, în caz că dă cineva ușa-n perete… În jumătate de oră sună iar și-o să vrea să-mi audă vocea. Dacă în jumătate de oră nu sună telefonul și nu-mi aude vocea, se scuză frumos, salută și iese din casă. Traversează către nord și și o ia spre piața Leningrad… Merge întins și numără… De la optzeci de pași în sus, pe strada aia, distanța e suficientă să nu-l ajungă nici o schijă, nici un obiect, nimic. Te întreabă dacă ai înțeles? Bine atunci.

Pune receptorul în furcă apoi merge și se așează pe scaunul lui. Dincoace, așezat la masă, BĂRBATUL își masează tâmplele. E prima dată când nu știe ce să facă. Se scarpină în cap, în ureche… Brusc, sare în picioare și scoate pistolul din toc. I-l lipește PREOTULUI de cap. Se vede că vrea să tragă. Preotul închide ochii, dar BĂRBATUL nu trage. Se prinde de gură cu mâna liberă, își mușcă ușor palma, după care pune pistolul înapoi.

PREOTUL (Rece)
Să știi că e planul lui, nu al meu… Nu știam că stai tocmai acolo, dar am o vagă idee pe unde vine locul ăla… Și mă gândesc… Iartă-mă, dar mă gândesc la ironia situației. Practic, acum vezi ce-nseamnă să stai tocmai pe Bulevardul Revoluției, în zona rezidențială, la zece kilometri de aici? La zece kilometri de mizerie, de zgomot, de muncitorime… Până dai ordinul… Până fugi la ieșire, până sari în mașină… Când ajungi pe Central, unde munca la linia de tramvai e în toi, pierzi zece minute numai la barieră… Poate mai mult… Apoi dacă e închisă intrarea de pe Colentinei, trebuie să ocolești prin Răzoare… Alte șapte, opt minute… N-ai pe cine trimite, n-ai cum ajunge tu însuți… Mai că ți-ai veni să zici că, vrând nevrând, ești închis aici… Ca un împuțit de pușcăriaș venit dintr-o celulă de unu pe unu care n-are voie să-nchidă ochii dacă nu s-a comportat bine la interogatoriu…

BĂRBATUL
Ăsta e planul tău, popo? Să-mi arunci familia în aer?

PREOTUL
Nu e planul meu. Nici măcar nu știam că e vorba de familia ta.

BĂRBATUL
Și asta te scuză, crezi tu?

PREOTUL
N-am spus asta. Sunt ele multe lucruri care nu mă mai pot scuza, orice aș face.

BĂRBATUL
Tu și Dabija… Cât de mare e grupul?

PREOTUL
Te uiți la el cât de mare e. Dar lui Dabija i-au ieșit bine până acum părțile astea cu bubuiturile… Și asta face ca grupul să pară mult mai mare.

BĂRBATUL
Pentru ce, mă? Pentru c-a ajuns nenorocita aia a ta la tăiat de stuf?

PREOTUL
Nina… Asta nu e pentru Nina.

BĂRBATUL
Dar pentru cine?

PREOTUL
Mă crezi sau nu, nu e nimic personal… Sau e… Că ura e, mereu, un sentiment personal… Dar eu cu tine sau cu altul de-aici am aceeași relație… Voi sunteți niște fiare, iar cei ca mine, niște oi amărâte, înghesuite în colțul țarcului… Tremurând de frică.

BĂRBATUL
Va să zică nu e personal?

PREOTUL
Totul e personal. Așa ați făcut voi să stea lucrurile… Totul să fie personal. Și mai apoi le-ați întors pe dos. Și nimic n-a mai devenit personal. Nu știi cine te-a iubit cu adevărat, după cum nu știi, cu adevărat, cine te-a turnat. Nu știi cine merită să fie călcat în picioare după cum nu știi, niciodată… Niciodată nu știi pe cine să lauzi.

BĂRBATUL
Îmi spui, prin urmare, că n-ai pus tu asta la cale? Că n-o faci ca să te răzbuni pentru boarfa aia?

PREOTUL
Nina… Avea niște degete așa de fine… Și o piele moale și albă… O piele care, la atingere, mai că-ți intra ție sub piele… Dacă n-aș fi convins-o să stea cu mine după program și să mă ajute să car containerele afară din depozit, n-ar fi pățit nimic. Dar ne-a văzut un nenorocit de paznic… Un ticălos așa ca tine, pentru care pielea unei femei… Degetele ei… Zâmbetul ei… N-au nici o valoare.

BĂRBATUL
Așa zici tu, popo?… Că nu-s capabil de nici un sentiment?… Când era cât pe-aci să-ți zbor creierii pentru viața neveste-mii! Nu te grăbi cu analiza, că nu te pricepi.

PREOTUL
Că nu ești capabil de sentimente, o spui chiar tu… Lovești omul și-i repeți în față că nu înseamnă nimic pentru tine. N-ai zis adineauri că atunci când te chinuie întrebările, calci oamenii în picioare până te confundă cu Dumnezeu? Tu nu vezi, mă, că tu însuți recunoști ce ești: o confuzie!

BĂRBATUL
Dacă zic că da… Dacă zic că aia sînt, un porc, o jigodie, un ticălos de securist… Dacă mă-nregistrez pe bandă zicând chestiile astea… Dacă-mi fut cariera și viitorul cu bună știință… Am vreo garanție că-i lași pe-ai mei în viață?

PREOTUL
Nu. Nu e decizia mea.

BĂRBATUL
Și-atunci? Cu ce ești mai bun decât mine? Că la capătul liniei tot aia rămâi… O bestie morbidă.

PREOTUL
Nu.

BĂRBATUL
Nu? Nu o bestie care aruncă familia unuia în aer și se îndreaptă cu bună știință spre sinucidere? Nu asta ești?

PREOTUL
Când mi-am luat numele de Gabriel nu mă gândeam decât la el… Știi cine e?

BĂRBATUL
Nu. Și nu mă interesează.

PREOTUL
E îngerul răzbunării. Singurul din armata lui Hristos care face curățenie… Care face munca murdară pe care alți îngeri nu se înghesuie s-o facă. Și noi n-avem voie să ne alegem numele pe astfel de criterii… Și, în orice caz, nu un nume de înger.

BĂRBATUL
Da’ pe tine te-au lăsat să ți-l alegi.

PREOTUL
Părintele Meletie l-a găsit nimerit pentru starea pe care o trăiam atunci… Mi-a zis: Fiule, meseria mea e să-ți spun acum, în momentele astea în care ți-ai pierdut pe cineva drag, să te gândești la Dumnezeu… Dar eu mi-am pierdut demult pe cineva drag și, cu toate rugăciunile, n-am reușit să-i uit… Așa că nu-ți pot da învățătura pe care eu încă n-o cunosc. Așa mi-a spus.

BĂRBATUL
Bă nebunule, tu chiar o să-mi omori familia? Ăsta e scenariul din capul tău? Unde vă e, mă, planificarea aia de care vorbeai înainte… Unde vă e programul?

PREOTUL
Ce planificare? Ce program?

BĂRBATUL
Fabrici și uzine, școli de utemiști… Ați făcut-o ca la carte, v-ați publicat programul de sabotaj în Scânteia… Punct cu punct… Sub nasul nostru… V-ați bătut joc de Securitatea Statului, ați organizat totul ca pe moșia voastră… Ați demonstrat ce-oți fi avut voi de demonstrat acolo… Și dintr-o dată vă coborâți până la chestia asta? În loc să i-o trageți partidului comunist, omorâți doi copii? O femeie nevinovată?

PREOTUL
O femeie nevinovată ai ucis și tu, când ai trimis-o la muncă silnică… Și un copil nenăscut…

BĂRBATUL
Da mă, da’ de ce ți-a intrat în cap că eu am făcut asta? De ce eu? Așa a reieșit din dosar că da, Nina a fost anchetată aici și judecată la Tribunalul București… Și după aia trimisă la stuf… La moartea lentă… Da’ ce anume ți-a cășunat pe mine? Nici măcar nu cred c-am anchetat-o eu… Nu-mi amintesc deloc pe nimeni cu numele ăsta. Oricum pe vremea aia n-aveam voie să batem.

PREOTUL
Minți ca un mizerabil. Ați bătut, știi bine c-ați bătut…

BĂRBATUL
I-am bătut pe unii pe care ni-i indicau ei… Politicieni, avocați, ziariști… Dimineața ne dădeau numele și indicații cum să-i tratăm pe fiecare.

PREOTUL
Indicații despre oameni care trebuiesc stâlciți… făcuți carne vie.

BĂRBATUL
Nimeni n-avea motive s-o bată pe o amărâtă care a furat niște canistre de inflamabil din fundul unei fabrici necunoscute… Fii realist! Ți s-a pus ție-n minte că eu sunt de vină și gata, m-ai și condamnat.

PREOTUL
Poate n-ai bătut-o pe ea… Dar ai bătut câteva sute de oameni din ’45 încoace. Greșesc?

BĂRBATUL (Cu voce joasă)
2167.

PREOTUL (Cu uimire în glas)
Cum?

BĂRBATUL (Îl privește în ochi, înfruntându-l)

1. 2166 până azi dimineață… Și de la ultima vână de bou pe care ai primit-o pe spinare… 2167.

PREOTUL
Ăsta e numărul celor bătuți de tine?

BĂRBATUL
E numărul celor pe care i-am pleznit de cel puțin două ori în cursul unui interogatoriu.

PREOTUL
Numărul celor care au murit după bătaie l-ai ținut minte?

BĂRBATUL
Nu.

PREOTUL
Acuma minți tu… Și-o faci prost. Știi câți au murit, nu-i așa?

BĂRBATUL
Știu cîți au murit după ce-au trecut și prin mâinile altora, nu numai ale mele. E o statistică pe undeva, pe biroul unui colonel.

PREOTUL
Câți?

BĂRBATUL
Șapte… Opt sute. Nu știu exact.

PREOTUL
Asta n-o știi exact, nu te privește… Tu știi numai ceea ce te privește… Cu siguranță știi numărul celor de care te-ai ocupat personal… Ia zi, câți dintre cei pe care i-ai anchetat de la un cap la altul au murit?

BĂRBATUL
De ce te interesează? O să te rogi lui Dumnezeu să-i aducă înapoi? O să faci o minune?

PREOTUL
Aici nu există minuni.

BĂRBATUL
Nici afară nu există, popo. Nicăieri nu există. E numai viața asta care se scurge pe noi și prin noi… Greu de trăit și prost alcătuită… Dacă vrei să știi, pot să-ți spun eu de ce vrei să afli numărul morților de după anchetele mele.

PREOTUL
Ia zi, de ce vreau să-l aflu?

BĂRBATUL
Ca să te convingi pe tine însuți că faci un act eroic aruncând în aer o femeie cu doi copii. Cauți o legitimare. Știi, în adâncul tău, că nu aia e calea.

PREOTUL
Nu caut nimic. Vreau doar să știu cîți oameni ai ucis.

BĂRBATUL
Nu vrei tu nimic. Și dac-ar fi unul singur, tu planul ți-l cunoști… Știi de ce ești aici, știi ce vrei să faci… Poate că te-ai gândit la toate în afară de cum o să te simți odată ce-ai săvârșit fapta… Până să afli lucrul ăla mai ai ceva de mers.

PREOTUL
Ți-am mai spus că nu e inițiativa mea. Eu sunt doar aici, în fața ta… Și ești probabil ultima față pe care am s-o mai văd. Nu e normal să-mi satisfaci măcar curiozitatea asta? N-o să recunoști nici acum, în ceasul al doisprezecelea… N-o să recunoști cine ești și ce-ai făcut?

BĂRBATUL
N-am nici o problemă cu recunoscutul. Cu tine am o problemă, cu ăștia ca tine care vă pregătiți, ani de zile, pe hârtie să faceți ceva… Și la final tot o dați în bară… Cu teoreticienii revoluției, cu criminalii care au pretenții, totuși, la conștiință… Acolo, în adânc, cred că regreți ce ești pe cale să faci… De asta îmi pui atâtea întrebări. De asta mă descoși. Cauți să te pui la punct cu cine-o fi acolo, mai presus… Oricine ar fi El, oricine vede lucrurile astea și le iartă sau nu.

PREOTUL
O fi. Poate asta caut. Dar răspunde-mi, totuși! Dacă ești o piatră între oameni, dacă ești tartorul anchetelor duse până în pânzele albe, recunoaște… Câți au murit numai din mâinile tale? Hai, spune-mi adevărul, oricum îl iau cu mine acolo unde m-oi duce. Și familia ta oricum n-are să-l știe niciodată.

BĂRBATUL
Adevărul? Adevărul nu contează.

PREOTUL
Contează. Contează fiindcă ești cel mai bun. Tu ai spus-o, cu gura ta. Te-au adus din concediu ca să-mi înmoi oasele. Ai metoda ta, îl lovești pe om direct în față, să știe că nu mai respiră niciodată aerul libertății… Dacă nu-ți spune ce vrei să auzi. Pe câți i-ai prins, toți au semnat… Toți au recunoscut… Ești imbatabil… Stăpânul anchetatorilor din direcția întâi. Spune, câți? Câți ai ucis cu mâna ta?

BĂRBATUL (Îl privește în ochi)
Îți spun… Dar să știi că pe ai mei tot degeaba îi omori. Că sînt nevinovați.

PREOTUL
Tu spune numai.

BĂRBATUL (Surâde amar)
Așa-ți obții tu confesiunile, călugăre? Cu un agent la celălalt capăt al firului, cu un detonator în mână?

PREOTUL (Țipă)
Câți?

BĂRBATUL
Cinci sute. Cu cinci sau șase în minus… Au murit în infirmerie.

PREOTUL se ridică și își acoperă gura cu mâinile, realmente îngrozit. Apoi se așează jos. E rândul lui să-și maseze tâmplele, amețit de informație.

BĂRBATUL
Ești mulțumit? Te simți mai bine pentru ce-o să faci?

PREOTUL
Cinci sute de oameni uciși… Tu crezi că asta îți mai dă dreptul să te numești om? Crezi că asta îți mai dă dreptul la o viață de om? La o casă, la o familie? Crezi că ai dreptul să mai aduci copii pe lume?

BĂRBATUL
Interesant. Mi se pare mie, călugăre, ori credința ta in Dumnezeu e puțin slăbită?… Dacă nu dusă de-a berbeleacul în hău cu totul… Ia spune, când ai îmbrăcat haina monahului aveai, așa, un minimum de credință?

PREOTUL
Cinci sute de suflete… Nu, tu nici măcar dreptul să mă întrebi pe mine despre credință nu-l ai. Nu mai ai, practic, nici un drept de pe lumea asta.

BĂRBATUL
Chiar așa? Și cine, mă rog, mi-a luat mie drepturile?

PREOTUL
Tu ți le-ai luat. Tu, cu mâna ta!

BĂRBATUL
Aici greșești, popo. Dacă aveai credință, ai fi știut și unde greșești. Greșești, odată, judecându-ți aproapele.

PREOTUL
Aproapele meu, tu? Niciodată.

BĂRBATUL
Ba da, ba da… Și nu stai bine nici cu calculele… Când m-am căsătorit nu eram Căpitan în Securitate… Nici când am avut primul copil… Iar când a venit al doilea… Hai să spunem că atunci când l-am avut pe-al doilea eram mai degrabă un amator față de ceea ce sînt acum.

PREOTUL
Tu spurci pământul pe care-l calci… Îi îmbibi pe ceilalți de mirosul morții și al putreziciunii. Nu ești aproapele nimănui dintre cei care umblăm, încă cinstiți pe pământul ăsta.

BĂRBATUL
Încă cinstiți? Ha, ha… Asta e bună, venind tocmai de la un sabotor nenorocit… Iar aproapele, popo, se stabilește chiar așa cum se aude… Pe criteriul apropierii… Fiindcă suntem amândoi aici, la doi metri unul de altul, și fiindcă vorbim aceeași limbă, și fiindcă amândoi avem în cap ideea crimei, și fiindcă amândoi… Amândoi am mai ucis… Nu-i așa?

PREOTUL tace.

BĂRBATUL
Hai să fim sinceri, călugăre, până la capăt… Dacă ne unește ceva în mod absolut, aceea e sigur lucrul pe care-l împărtășim din plin. Necredința.

PREOTUL
Cum învârte diavolul vorbele… Ce ușor e pentru el să descopere asemănări acolo unde totul, totul e deosebit… Și ce ușor e să pună în cârca omului lucruri de negândit.

BĂRBATUL
De negândit? Tu ești de negândit, nu eu!

PREOTUL
Auzi… Auzit tirada diavolului…

BĂRBATUL
De negândit e un anchetator care se roagă de cei interogați să-i spună adevărul… Care suportă cu surâsul pe buze bătaia de joc… De negândit e să vrei, ca și comunist, să reconstruiești țara asta, în timp ce unii îți aruncă-n aer fabricile și uzinele… De negândit e să te faci călugăr din ateu, numai ca să te răzbuni… Ce e mai diabolic, sfinte deghizat, omul care caută să omoare nevinovați pentru a-și apăra – ce? O iluzie? – sau cel care, făcându-și meseria… Făcându-și meseria!… E firesc să calce pe cadavre.

PREOTUL
Firesc să calci pe cadavre? Lagărele nemților s-au construit toate pe firescul ăsta… Lagărele lui Stalin, despre care acum știm destule, tot la fel… Lagărele lui Mao, lagărele de pe tot cuprinsul lumii, care au străpuns cerul cu mirosul de carne fumegândă, s-au clădit toate pe același principiu: simbriașul care vrea, chipurile, să reconstruiască o țară. Și care n-o poate reconstrui decât călcând pe cadavre.

BĂRBATUL
Tu cum o reconstruiești? Până acum, toată opera ta și-a lui Dabija sunt niște demolări… Câțiva arși, câțiva spitalizați, cel puțin opt-nouă morți, dacă nu mai mult… Cu toată grija voastră să n-aveți victime… Chiar, voi cum vă cuantificați crimele? Fiindcă voi vă pretindeți umanitari, nu ca noi, Securitatea. Victimele voastre nu sînt cu intenție, sînt colaterale. Sînt victime ale întâmplării. Nu-i călcați cu voie în picioare, numai îi nimeriți, când și când, cu focul armei… Cu schija… (Se ridică, strigând) Atunci când nu-i aruncați de-a dreptul în aer… în numele unui șantaj ordinar! După nici patru ori șapte ani de viață! Umanitari! Viermii care scobesc copacii din rădăcină sunt mai umanitari decât voi.

PREOTUL
Șantaj? Greșești. N-am venit aici pentru nici un șantaj.

BĂRBATUL
Nu? N-ai intenția că-mi ceri nimic?

PREOTUL
Deloc.

BĂRBATUL
N-ai nici o dorință secretă? Nici o ușă care trebuie deschisă?

PREOTUL
Nu de tine, blestematule!

BĂRBATUL
Ai venit, așadar, încoace numai să mă vezi pus în frigare… Dându-mă de ceasul morții?… Învârtindu-mă prin birou așa cum vă învârtiți voi prin celule, strigând în gând: de ce eu, de ce eu?

PREOTUL
Sunt aici ca momeală, atât. Pentru ca Dabija să-și poată pune planul în aplicare. Și nu numai că n-am intenția să-ți cer nimic. N-am ce să-ți cer.

BĂRBATUL
Atunci ești cu adevărat un criminal. Tu și Dabija, și toți ceilalți asemenea vouă… Nu haiducie, nu rebeliune, ci crimă de-a binelea… Fără sens.

PREOTUL
Dacă e o crimă care are sens… Să mă ierte Dumnezeu… Asta are.

BĂRBATUL
Are? Are sens? Jigodie de popă nemernic, care-i judeci pe toți de după o sutană falsă… (Se ridică și-și gesticulează, sistematic, amenințările) Am să te joc în picioare, am să-ți găuresc amândoi genunchii cu burghiul și-am să te pun să îngenunchezi pe bulgări de sare… Am să te leg cu capul în jos de-un cârlig de măcelărie și am să-ți desprind cu bisturiul mușchii picioarelor fâșie cu fâșie… Iar când am să-l prind pe Dabija, am să-i fac la fel… După ce-i voi fi pictat cu fierul roșu pe spinare portretul familiei mele…

PREOTUL
Ce bestie!

BĂRBATUL
Da! Da, nemernicule! O bestie adevărată, o bestie care nu se ferește de ceea ce a ajuns… De ceea ce este… Ia spune, sincer, așteptai cumva altceva? Trebuie să fi venit cu unele așteptări încoace, trebuie să fi fost măcar curios în legătură cu ceva… Asta de vreme ce nu ceri nimic în schimbul eliberării alor mei… N-ai cerut să fii eliberat tu însuți, sau să fie eliberat vreun altul din rezistența voastră… N-ai cerut să trimit în consemn vreo informație care să vă ajute pe voi să vă organizați, să vă regrupați… N-ai cerut să retrag vreun batalion de jandarmi din munți… N-ai cerut nici măcar un telefon cu Periprava, să vezi dacă Nina mai e în viață…

PREOTUL (Ridică ochii cu o umbră de speranță)
Se poate asta?

BĂRBATUL
Eu știu dacă se poate? Sigur c-am s-o-ncerc și pe asta, ca să-i salvez pe ai mei…

PREOTUL (Visător)
Un telefon cu Nina…

BĂRBATUL (Se plimbă prin cameră)
Dac-om da de ea. Și dacă mai e acolo. Că dacă nu e… N-ai rezolvat nimic. Peste furia de acum, altă furie, mai întețită… Iar furia mea, călugăre… N-ai cum s-o nesocotești nici pe ea. Dacă nu ți-ai pus vreun plan B în minte, chiar în cazul în care ai putea să-i faci scăpați pe ai mei – deși mă îndoiesc că ai gândit lucrurile în sensul ăsta – tot n-am să-ți garantez nimic… Nimeni în lumea asta ori deasupra ei nu-ți poate garanta c-o să scapi vreodată de furia lui Alexandru Ungureanu… (Pauză. Reia, mai concesiv) Dar un telefon am putea da. Vrei?

PREOTUL
O poți elibera?

BĂRBATUL
Pot să cer rejudecarea procesului… Condiții mai bune… Pot să cer să fie mutată de-acolo. Undeva mai aproape. La Chitila, la fabrica de nasturi. Să muncească în folosul comunității.

PREOTUL
Mai aproape… Să fie rejudecată… După patru ani… După patru ani de stuf, de arșiță și de chin, Nina nu mai există. Dacă mai există, nu e ea. Nu e cea pe care am cunoscut-o, e numai umbra ei, fantoma ei… Ori eu de fantome nu mai am poftă, securistule. Nu vreau să mai văd umbre, să mai aud voci familiare cărora nu le mai pot recunoaște chipul…

BĂRBATUL se reașează. Tonul îi e simplu, pare mai sincer ca înainte.

BĂRBATUL
Ar trebui acum să… Să mă gândesc la… Ar fi normal să vreau să aud vocea lui George și a Margaretei… Să-i spun neveste-mii c-o iubesc… Să-i avertizez că omul din casă are să le facă rău… Sau să-ncerc să mă-nțeleg cu Dabija… Să-i vând un pont, să joc un rol dublu… Ori să-l rog s-o ia numai pe Adina cu el, timp în care eu… Ar trebui, poate, să mă târăsc, călugăre, în genunchi, înaintea ta… Să mint… Să spun c-am să fac și c-am să dreg tot ce-mi stă în putință să mai dreg… Să mă umilesc și să implor mila unui borfaș… Sau poate să mă sinucid… Toate astea ar trebui să-mi treacă prin cap acum, și fiecare s-ar cere judecată în amănunțime. Și totuși nu e așa. Nici unul din lucrurile astea nu-mi stă mai mult de câteva secunde în minte.

PREOTUL
Dar ce-ți trece prin cap?

BĂRBATUL (Se uită la ceas)
Că-n zece minute s-a terminat… Pentru ei, pentru tine… Poate și pentru mine. Dar cel mai mult mă frământă raportul.

PREOTUL
Cum?

BĂRBATUL
Trebuie să scriu raportul… Fiindcă de recunoscut ai recunoscut destule… Dar nu toate își au loc acolo… Ar fi cu adevărat o lovitură pentru secția asta dacă aș înșira acolo totul. Apoi să iau raportul ăsta… Să-l pun la dosar, după care să te trimit înapoi la celular… Firește, nu pe picioarele tale. (Își freacă fruntea, impacientat) Omule, cunosc peste optsprezece metode distincte de tortură… Fiecare implică un alt organ și un alt instrument… La școală, la NKVD, au un manual cu șaizeci. N-am reușit să-nvăț decât o treime din el… Mai bine zis mi le-am ales pe sprânceană… Șaizeci, călugăre, șaizeci de metode de a face omul să leșine de durere. Ori să-și piardă mințile.

PREOTUL
În zece minute e scadența jumătății de oră… Și tu te gândești cum să mă chinui?

BĂRBATUL
Nu știu altceva. N-am gândit, de ani de zile, atâta cât m-am învârtit în camera asta, altceva.

PREOTUL
Te-a blestemat Dumnezeu, securistule.

BĂRBATUL
Și pe tine, călugăr necredincios.

PREOTUL
Da. Și pe mine!

Tac amândoi. BĂRBATUL își privește ceasul.

BĂRBATUL
I-ai spus lui Dabija că dacă nu-ți aude vocea în jumătate de oră, poate pleca și poate detona bomba din mers. Dar dacă-ți aude vocea?

PREOTUL
Nu știu.

BĂRBATUL
Cum nu știi?

PREOTUL
I-am spus că nu mă bag în planurile lui. Să facă ce vrea el. Jumătatea asta de oră a fost așa, pentru mine… Să aflu câteva lucruri despre tine… Despre voi… Fără să fiu bătut. Dar de ieșit viu de-aici, știu că nu mai ies.

BĂRBATUL
De ce pe mine, mă? De ce tocmai casa mea?

PREOTUL
Nu știu exact. Cred că Mutul te-a ales.

BĂRBATUL
Ce mut?

PREOTUL
Ăla de l-ați întrebat în ce dată sîntem și-a scos sunetele alea ciudate… Un nefericit… A lucrat la rulmenți, în Craiova, și-ntr-o zi a furat zece bucăți, să le vândă… Era tot prin ’46, pe la început… I-ați făcut dosar pentru sabotaj și te-a nimerit pe tine anchetator… I-ai zis că dacă-ți numără până la o sută în rusă, îl faci scăpat… A numărat numa’ până la douășiunu și n-a mai știut mai departe… Umblă vorba că i-ai tăiat limba cu bisturiul chiar aici, la masa asta.

BĂRBATUL se ia cu mâinile de cap. Pare sfârșit. Finalmente, își ridică ochii spre călugăr.

BĂRBATUL
Călugăre…

PREOTUL
Ă?

BĂRBATUL
Tu stai rău cu credința, așa-i?

PREOTUL
M-a uitat Dumnezeu, securistule, așa de bine stau. N-are nevoie de mine.

BĂRBATUL
Ascultă aici… Fii atent… Îi dăm telefon lui Dabija, da?

PREOTUL
Ar fi cam timpul!

BĂRBATUL
Bun! (Scoate pistolul din toc și-l pune pe masă) Ia pistolul!

PREOTUL
De ce?

BĂRBATUL
Ia-l, mă, când îți spun!

PREOTUL îl ia cu o mână nesigură.

BĂRBATUL
Vorbești tu cu el și-i spui că ți-am dat pistolul, că-l ai în mână… Și că poate să-mi lase familia în pace, fiindc-o să mă lichidezi chiar tu, aici! După care îmi tragi un glonț în cap, da? Și după ce faci treaba asta, continui să vorbești cu el, să vadă că nu e nici o păcăleală la mijloc. Și-i spui să plece de-acolo și să încuie detonatorul în garaj.

PREOTUL
Păi și ce-am rezolvat cu asta? Te ucid cu sânge rece?

BĂRBATUL
Da. Și-i faci scăpați pe-ai mei!

PREOTUL
Păi și gardienii de-aici de pe coridor? N-o să mă împuște pe loc, cum aud zgomotul?

BĂRBATUL (Ridică receptorul)
Alo… Cine e ofițer de serviciu?… Dă-mi-l pe Oancea… Alo… Aici Ungureanu, cod 33104… Auzi… În câteva minute o să treacă pe lângă tine unu’ îmbrăcat în popă… Transmite jos la poartă să-l lase să iasă din clădire fără probleme… Da, mă, ai auzit bine… E ordin expres de la mine… Nu-ți dau nici un ordin scris, boule!… Treci în caiet că în ora și minutul ăsta ai primit dispoziție de la Ungureanu de la biroul 104 să lași să treacă pe unul îmbrăcat în popă, da? Gata! (Închide, se adresează PREOTULUI) Gata, s-a rezolvat! Când îl auzi pe Dabija, îi spui ce ne-am înțeles și tragi!

PREOTUL pune pistolul înapoi pe masă.

PREOTUL
Omule… Nu pot. Nu pot să fac asta!

BĂRBATUL
Ba poți, și ai s-o faci! Ai s-o faci, auzi? Auzi, blestematule? Tu ai pornit asta, tu s-o sfârșești… Alo… Centrala… Aici Ungureanu, 33104… Formează 0247… (Pauză) Cum nu răspunde? De ce nu răspunde? (Privește la ceas) Mai sună odată! (Pauză lungă. PREOTUL și BĂRBATUL se privesc unul pe altul, apoi privirea ambilor cade pe pistolul de pe masă)… Alo… Mai încearcă odată 0247… Lasă dracu’ toate liniile alelalte și dă-mi 0247 acuma!…

În receptor se aude un țârâit prelung, tensiunea din încăpere se simte. La celălalt capăt al firului nu e nici un răspuns. PREOTUL dă să apuce pistolul, dar BĂRBATUL e mai rapid. Pune mâna pe pistol și îl acoperă cu palma. Se aude țârâitul prelung în receptor, după care, finalmente, o voce de femeie.

BĂRBATUL (Gâfâie)
Adina… Adina, te iubesc… Spune-le și copiilor că-i iubesc… Îi iubește tati… Nu, nu s-a întâmplat nimic… Absolut nimic… Auzi, dă-mi-l pe Dabija! A plecat? (Pauză înghețată) Cum a plecat? Nu, nu, nu… Fugi după el… Fugi și adu-l la telefon… Acuma! Nu-l lăsa să iasă din casă… Să nu plece, auzi! (PREOTULUI îi face semn cu pistolul să stea jos) Stai jos! Stai acolo! (În receptor) Alo… Dabija, ascultă-mă… Ascultă-mă bine! Ți-l dau la telefon pe Dincea… El o să rezolve tot, auzi? Nu fă nimic, nu trebuie să faci nimic… Numai să asculți… Dincea și cu mine ne-am înțeles… Și el o să rezolve totul! (PREOTULUI) Ia, mă, telefonul!

PREOTUL ia receptorul în mână. BĂRBATUL îi întinde arma, el o ia cu mâna tremurândă.

PREOTUL (În receptor)
Auzi… Petre… Zice că dacă nu declanșezi explozia, el se oferă să moară în locul lor… Mi-a dat pistolul să-i trag un glonte în cap, și să scape ei… Ce să fac?… Să trag?… Nu pot să trag, Petre, n-am tras niciodată! Niciodată n-am tras, Petre, și n-am să încep acuma… fac?… Nu pot, mă… N-am să ucid cu sânge rece nici măcar un câine turbat… Un ticălos… Nu pot să fac asta!

BĂRBATUL
Hai, mă, să te scutesc de-o grijă!

Pune pistolul la tâmplă și-și trage un glonte în cap. Se prăbușește cu capul pe masă. PREOTUL sare într-o parte, îngrozit.

PREOTUL (În receptor)
A tras, mă… S-a împușcat… Cum o să ies de-aici?… A vorbit, tot el, cu ăia de la poartă… Dacă mă grăbesc, mai apuc să ies… Pleacă și tu!… Da, lasă-i în viață!… Pune detonatorul în garaj, lângă canistre, și spune-i femeii să încuie ușa. Și pleacă de-acolo cât mai repede. Eu o șterg!

Pune receptorul în furcă, mai privește odată la corpul BĂRBATULUI care zace cu capul întins pe masă și cu pistolul căzut din mână, după care iese pe coridor. I se aud pașii alergând, apoi o ușă trântindu-se.

După câteva momente de pauză îl vedem pe BĂRBAT mișcându-se. Acesta se ridică și culege pistolul de pe jos, punându-l pe masă. Se îndreaptă de spate, se întinde, își masează tâmpla în care și-a tras glonțul mai înainte apoi ia telefonul în mână și formează numărul Centralei.

BĂRBATUL (În receptor)
Alo, 33104 aici… Cu Oancea… Auzi mă, a trecut ăla de voi? A ieșit afară?… Nu știu în ce direcție o s-o ia, probabil sud-est… Să pornească Vlădescu după el acuma, în minutul ăsta… E unul în sutană, veșmânt d-ăla popesc… E călugăr… Nu, numai să-l țină sub observație, după care, când s-o opri ăla undeva, să mă sune să-mi reporteze… Și tu fă-i lui Vlădescu dispoziție scrisă și adu-o încoace s-o semnez… Bine!

Apasă furca receptorului, apoi formează același număr, numărul Centralei.

BĂRBATUL (În receptor)
Alo… Centrala… Aici Ungureanu, cod 33104… Dă-mi secția de miliție de pe Revoluției, numărul 76… Alo… Aici căpitan Ungureanu, Securitatea RPR, Direcția Întâi… Auzi, ai avut vreun eveniment în ultimele zece sau douăzeci de minute… O explozie, ceva? Vreo bubuitură, vreo reclamație?… Nici un telefon, de nicăieri? Liniște? Bine, mulțumesc!… Salut.

Închide receptorul, după care se ridică și merge spre fereastră, Privește afară preț de câteva secunde, după care revine la masă și își aprinde o țigară. Deschide un sertar de unde scoate un manual cu coperți roșu-închis. Îl răsfoiește vag, apoi, cu ochii peste pagini, se adresează cuiva nevăzut din celălalt capăt al biroului, ca și când preotul ar fi încă acolo.

BĂRBATUL
Regula 101 din manualul anchetelor NKVD. Niciodată anchetatorul nu are voie să aducă la locul interogatoriului un pistol încărcat cu cartușe de război, în eventualitatea în care suspectul, câștigând încrederea ofițerului anchetator, ar putea folosi arma împotriva acestuia. (Inspiră adânc, respiră) Mi s-a părut mereu o regulă absurdă, într-un loc în care anchetatorul are controlul, în care are drept de viață… Și de moarte… Dar poate că nu e chiar așa.

Închide manualul, după care pornește magnetofonul de pe masă. Începe să vorbească calm, pe un ton egal.

BĂRBATUL
Căpitan Ungureanu Alexandru, cod 33104. Conform anchetei suspectului Dincea Constantin zis Călugărul, din dosarul 010042, s-a ajuns la concluzia că suspectul are legături strânse cu rețeaua Dabija. Aceste legături ar fi putut trece neobservate dacă suspectul însuși nu s-ar fi expus personal în timpul anchetei, dezvăluind elemente specifice unor infracțiuni clasate și încercând să amenințe, prin colaboratorul său, Dabija Petru, integritatea ofițerului de securitate Ungureanu Alexandru, anchetator și șef de caz. Dabija Petru se află încă în libertate, și este în atenția Securității. Estimăm că prinderea sa este o chestiune de săptămâni, dacă nu chiar zile. În acest scop am… Am dispus eliberarea suspectului Dincea Constantin zis Călugărul care urmează să… (Pauză) Care urmează, conform strategiilor trasate de mine, ofițer securitate Ungureanu Alexandru, să ne conducă spre prinderea suspectului și spre arestarea întregii rețele. Menționez că în timpul interviului, subsemnatul și-a menținut o conduită fermă, conformă cu regulamentul intern și nomenclatorul Securității Republicii Populare Române. Vom reveni cu amănunte la dosar.

Închide magnetofonul și mototolește țigara în scrumieră. Apoi se adresează iarăși unui interlocutor nevăzut, la capătul celălalt al biroului.

BĂRBATUL
Popo, popo… Ai o remiză… Ceea ce nu-i chiar ușor de obținut de la unul ca mine… Vorba e că dacă… Dacă o mai fi vreo lume în care ne-ntâlnim unul cu altul, ar fi bine să te pui la punct. Din locul ăla n-au să mai iasă niciodată doi oameni, unul după altul. Iar ăla care iese va trebui să-și poarte conștiința, așa cum e ea… Murdară, schilodită ori curată ca lacrima, presupunând că cineva s-ar putea minți în halul ăla… Până la capăt.

Se ridică și iese, închizând ușa camerei. Luminile se sting. Rămâne doar una, fixată pe pistolul de pe masă, ca pe cheia unei povești care mai poate continua.